Țesut cerebral uman cultivat în laborator repară circuitele neuronale la șoareci

Integrare fără bariere rigide

Cercetătorii au pornit de la o modificare genetică a șoarecilor, astfel încât creierul acestora să se dezvolte cu un volum cortical redus dramatic. Această intervenție elimină „coaja” externă a emisferelor cerebrale, lăsând o cavitate goală – un spațiu perfect pentru transplantarea țesutului uman.

Sănătate Mentală și Wellness

Anxietatea sănătății: când corpul te înșală și crezi că ești bolnavSentimentul de bine a crescut în timpul pandemiei: ce explică francezii această surprizăCapcana perfecționismului: când succesul ascunde epuizareaAtenție la sfaturile de sănătate de pe TikTok! Peste jumătate dintre videoclipuri analizate conțin informații

Organoidurile umane, crescute din celule stem în culturi tridimensionale, au fost implantate în acest spațiu curățat. Odată integrate în creierul viu, ele au primit aportul vascular și semnalele biochimice esențiale, pe care culturile de laborator nu le pot oferi. În timp, organoidurile s-au extins, umplând cavitatea și formând straturi distincte și micro-arhitecturi complexe, asemănătoare cortexului uman natural.

Rezultate vizibile în comportament

Spre deosebire de încercările anterioare, țesutul transplantat nu a fost limitat de pereții rigizi ai craniului sau de competiția cu rețeaua neuronală densă a gazdei. Organoidurile s-au integrat seamless.

Înregistrările electrofiziologice au arătat că neuronii umani au extins axoni în întregul sistem nervos central al șoarecelor, ajungând până la tulpina cerebrală și măduva spinării. Conexiunile sinaptice s-au format între grefa umană și neuronii șoarecelor, creând căi funcționale care traversează întregul sistem nervos.

Pentru a testa dacă grefa a modificat comportamentul, cercetătorii au realizat o serie de teste de motricitate și memorie. Șoarecii care purtau organoidurile umane au demonstrat o coordonare motorie îmbunătățită și performanțe superioare la teste de memorie, comparativ cu șoarecii cu cortex redus care nu au primit transplant. Într-un experiment separat, șoarecii chimera au fost expuși unei leziuni hipoxice, imitând accidentele vasculare perinatale care duc la paralizia cerebrală. Țesutul transplantat a produs schimbări măsurabile în mers și locomoție, indicând că modificările celulare din grefa umană s-au tradus în rezultate comportamentale clare.

Ethica modelelor chimera

Echipa a subliniat că toate experimentele au respectat protocoale etice stricte.

Au dus un dialog continuu cu științifici, bioeticieni și organisme de reglementare pentru a dezvolta ghiduri care abordează nuanțele sociale, clinice și etice ale modelelor chimere cu organoide cerebrale.